“Risipeau Triada pe monstrii Apocalipsului”

30 octombrie 2010

Priveam mereu in Viata, ca fiecare

Desi am mai scris, mai mult decat gandeam, 1101 randuri intr-o singura oara, pe parcursul mai multor zile din ore, ore ale mai multor zile, de fiecare data rupeam. Niciun drum nu ducea spre final. Cand am ajuns la un numar suficient de reinceperi au aparut distorsiunile intre factorii generatori: timp real, timp sideral, timp, optica mea, optica mediului de referinta, martor si punctul de echilibru. Pozitia si centrul intregului schimbandu-se, dicta altfel de coordonate pentru fiecare dintre ceilalti factori.
A trebuit sa rup din nou, dar cand am vrut sa arunc, cosul nu mai era acolo, pe masa nicio coala, iar in mana tineam doar 3 foi intregi si goale, numai in josul ultimei, mijeau cateva randuri.
Trebuia sa simplific totul. Trebuia sa spun doar ceva despre dar ar fi fost ca si cand as fi facut un desen, o schita. Sa faci o schita, inseamna a delimita o suprafata dintr-un intreg, inseamna de fapt sa faci niste operatii cu limite, iar asta ar inseamna ca tu sa interpretezi punctul de referinta astfel incat sa obtii extrema cea mai mica a unei limite, de ambele parti: a punctului de referinta si a ta dar este stiut cum particulele din ce in ce mai mici nu mai pastreaza caracteristicile intregului .., fiindca acum nu ar mai fi putut fi vorba despre cele patruzeci de pagini ale mele.
Oare cine ar putea sa cunoasca atat de bine intregul (oricare ar fi el) incat sa-i poata reaseza coordonatele pentru a putea suporta o stare mai mare de condensare?
Atunci am lasta-o balta, si-am condensat omeneste.
Dar asta nu inseamna ca nu ma gandesc mereu la Viata. Si cu cat dilat acest cuvant in mintea mea, il pierd si nu-l mai pot numi asa. pentru ca ea, Viata, mi-o include. Si daca incerc sa fac altfel de presiuni asupra ei cu tot ce mai am in dotare, Ea, le include.
De exemplu: daca n-am crede in nimic, Ea oricum ne-ar include. Si daca n-am mai exista cum am zice noi, deloc, Ea tot ne-ar include.
Cum as fi putut oare sa scriu fara ca niciun factor sa nu distorsioneze, despre ceea ce ma include?
De aceea, orice nu scriu sau scriu, orice fac sau nu fac, orice gandesc sau nu gandesc, orice simt sau nu simt, visez sau nu, e Viata si Ea, ma include.
Cand eu scriu, tu scrii, noi scriem in asa fel incat noi, nu mai existam, e chiar Ea, Viata si totusi, Ea, ne include.


- // -

Am incercat un soi de ravna in punerea cap la cap a lucrurilor care imi ofera mai mult ca altadata, o stare de mirare continua fata de protuberantele devenirii omului din ultima jumatate de secol. Si tot dand tarcoale in susul si-n josul acestei evolutii am vazut ca de fapt, protuberantele nu erau niste organizari suplimentare la exterior ale functiilor umane, ci o recalificare materiala a celor imateriale, din interior.

*

Ravna mea tintea informatia furibunda de generatii ultime si incerca sa fac? legatura cu scopul generatiilor prime dar undeva exista o veriga lipsa, de fapt, un cot de veriga lipsa, fiindca saltul informational pluridisciplinar era prea abrupt in sus iar cel al constiintei manipulante prea abrupt in jos. Beneficiile ridicarii calitatii vietii care de zeci de ani se tot prefigurau anuntau acum vectorii triumfatori ai -eternitatii, omniscientei si omnipotentei omului-1, si se suprapuneau perfect peste realitatea emanata, dar de vector opus.

Si cu cat avansam in descifrarea bine ascunselor cauze ale inversproportionalitatii, absurdul devenea din ce in ce mai explicitat si mai reglementat legal. Natura cauzelor parea ca deroga de la orice traseu natural care, indiferent de scorul decalajului instalat, n-ar fi putut atinge atat de fidel subsecvent, aceasta cota a retrogradalitatii. Cu toate acestea, ea crea autenticitati chiar verificabile prin masuri stiintifice, de cele mai multe ori printr-o plasare interpretata, in simtul vazului, auzului si a altor simturi mai putin sofisticate, stimulate pana la paroxism de focurile incrucisate ale progresului, descriind astfel silogisme deductibile in constiinta, de masa, amprentate in subconstient si poate chiar, si de ce nu in viitorul apropiat, redundante direct in supraconstiinta ca iminent? descoperire stiintifica de laborator. Deci, acoperitoare ca argumentatie in fa?a crtitoriilor contestatari ai viitorilor autori de cauze prime.

-

1 http://www.news20.ro/articol_Am-putea-deveni-nemuritori-in-20-de-ani_-gratie-nanotehnologiei_12642.html

http://www.flacarais.ro/cms/site/f_is/news/nemurirea_fizica_la_o_gena_distanta_38766.html

http://www.natgeo.ro/stiinta/cercetare-si-tehnologii/8599-particula-lui-dumnezeu

http://www.financiarul.com/articol_12891/cinci-miliarde-euro-pentru-particula-lui-dumnezeu.html

Or, ca viitori autori ai acestora, cine sa-si mai puna problema restabilirii acordajului de sens dintre cele doua planuri de semn contrar, (cel al descoperirilor inaugurale si cel al lipsurilor esentiale), cand ne aflam in plina era bio-neuro/logico-mecanicista x-D, n care realitatea omului natural apare ca o malformatie congenitala intratabila? De ce sa investesti in multitudinea de nevoi ale unei umanitati imperfecte, independente, mereu nesatisfacute, de cele mai multe ori refractare si pe deasupra si-n continua crestere si s-o restaurezi ca sa-i poti recupera functia si organul care te intereseaza, cand poti investi in instrumente cu care, in noua maniera ixo-logica poti sa creezi o umanitate perfecta cu nevoi minime si aptitudini maxime? Si asta, fie prin reimplementarea ei cu un hard si un soft nou 2, capabil sa discearna singur si sa stearga etapizat sau selectiv, toata informatia perimata, inutila, iar cea ramasa sa primeasca contra cost, o updatare automata, anulandu-i-se astfel toate neajunsurile si readucand-o la nivelul optim de stabilitate.

Sau fie, reinitializand pur si simplu sistemul.

2 Un articol recent publicat de catre prestigioasa revista Science si preluat de catre Newscientist arata ca 2 cercetatori de la California Institute of Technology (Caltech) au creat modelul unui calculator molecular, alcatuit din molecule de ARN, care ar putea functiona intr-o celula vie. Mai precis, Maung Nyan Win si Christina Smolke de la Caltech au creat un dispozitiv pe baza ARN (acid ribonucleic alaturi de ADN unul dintre acizii nucleici) care functioneaza ca o poarta logica. Aceasta ar permite astfel rularea unor operatii logice in interiorul celulelor vii, ceea ce ar insemna inca un pas spre aparitia calculatoarelor moleculare performante[] Ideea fara a fi consumata practic a aparut cu mult timp in urma. Spre exemplu in 1682, Robert Hooke propunea un model de functionare a memoriei[] MB: Primul pas efectiv in aceasta directie a fost facut in 1994, cind s-a rezolvat pentru prima data o problema matematica folosind material biologic pentru a rula un algoritm. Folosind enzime pentru partea hard si ADN pentru soft adica pentru a transmite instructiuni si a citi rezultatele, a fost rezolvata o problema matematica relativ complicata[]Treptat entuziasmul s-a mai racit, timp in care cu totii am inceput sa ne dam seama ca de fapt miza sta in alta parte. Si este mult mai mare! Ideea nu e sa facem un calculator performant din material biologic. Ci ca am putea face un calculator care sa functioneze intr-un sistem biologic[] Rep:De ce e mult mai importanta realizarea unui asemenea calculator capabil sa functioneze intr-o celula? MB: Pentru ca, de fapt, ne intereseaza sa putem intelege si influenta ce se intimpla intr-o celula vie. Dorim sa putem calcula si influenta procesele ce se petrec aici. Iar solutia ar fi un sistem care sa fie simultan 1-de natura biologica, 2-autonom, 3-programabil, 4-capabil sa ia decizii, sa calculeze. O astfel de constructie, care ar fi capabila sa functioneze in interiorul celulelor, ar putea sa evalueze si sa influenteze procese biologice. Rep: Sa revenim la inventia celor doi cercetatori de la Caltech. In ce consta de fapt aceasta?
MB[]Practic este vorba de doua etape: se face evaluarea unor parametri chimici din interiorul unei celule, iar apoi, in functie de rezultat, se executa anumite operatii logice la nivel molecular. Aceste operatii logice inseamna in ultima instanta, o modificare a insusi comportamentului celular. []Bineinteles, in final, ideala ar fi realizarea unor constructii mai mari, alcatuite din proteine cu activitati enzimatice precise, care sa fie generate si folosite in celula in diferite conditii specifice. Cu alte cuvinte am putea reprograma functionarea organismului asa incat sa eliminam cauza anumitor boli. (Hotnews.ro 26 octombrie 2008)

De virusi va mai fi un timp vorba, pana la update, pe urma, cine va mai avea nevoie de ei?

Dar atata timp cat suntem in faza asta si lucram inca in sistem binar, am lasat deoparte teoria conspiratiei si i-am zis teoria teoriei conspiratiei, fiindca la baza unei nevoi nu sta o teorie, mai ales ca aceasta pare sa faca parte dintre nevoile cele mai naturale, mai firesti, aceea a marcarii teritoriului, insa una umana. Si, daca a fost una cosmografica, (baze pe Luna si pana in 2015 pe Marte) si cosmologica (LHC ) , de ce n-ar fi atunci si una planetara? (ca un fel de stafeta din ce in ce mai ireverentioasa in pretinderea unui scaun tot mai imuabil de domnie)

Singura problema care ar mai ramane de rezolvat pentru pescuitorii de viitori creatori ai creatiei create n-ar mai fi decat perisabilitatea accelerata si prognosticurile upside down a unicului punct si singurul conditionat comun intregii omeniri, in alegerea caruia, (cu cateva exceptii de exceptie), ea nu a mai avut drept la liber arbitru . Punctul care-i leaga pe toti, deopotriva, indiferent de orice apartententa, indiferent cine sunt sau ce vor fi, ce au, ce vor avea sau nu, albi, galbeni sau negri, umanoizi sau reptilieni, vii sau morti: Pamantul .

Aici ramane muta cam orice performanta in materie de progres real desi, daca stam sa ne gandim, o noua geneza sau macar clonarea Terrei, iesirea ei de sub incidenta spatiului si timpului sau macar descoperirea si colonizarea altor planete identice cu Terra :) http://astroesoteric.blogspot.com/2009/09/misterul-cosmografic-despre-uluitoarea.html ar trebui sa fie floare la ureche pentru ambitiosii pamanteni, cu toate ca unii spun ca e mult mai usor si mai ieftin: sa impaduresti terenurile aride; sa nu mai casapesti fondul forestier; sa stopezi poluarea producand pe scara larga combustibilii ieftini, neconventionali/alternativi, sa scoti din maneca adevaratele mari inventii ale secolului3 (care intamplator sau nu, sunt romanesti-desi statul roman n-are, zau, niciun amestec) lasate la dospire sau tergiversate ca sa fie neoperante (inca). Unii ar numi asta iar teoria conspiratiei dar e suficient sa ne inchipuim ce s-ar intampla daca alti combustibili nu numai nepoluanti dar radical mai ieftini, sau daca cea mai puternica sursa de energie utilizata azi si cu cea mai nociva poluare (radioactiva), ar deveni practic nepoluanta, cum s-ar schimba fata pamantului? Sa luam de exemplu ce s-ar intampla cu puterea marilor concerne petroliere din intreaga lume si aceea a guvernelor care s-au straduit atat sa-l extraga si aproape a tuturor industriilor de transport care ar trebui reconfigurate, a marilor furnizori de gaz ai lumii, cum ar percepe bursele aceasta schimbare, in ce buzunare ar lovi?

3 Scut antiradiatii care produce curent electric Liviu Popa-Simil, un inginer fizician roman care a lucrat in laboratoarele Los Alamos, din Statele Unite, a parasit celebrul centru de cercetari si s-a lansat in lumea afacerilor. El a fondat o companie particulara de cercetari (LAVM). Initiat in tainele subparticulelor atomice, el a gasit o metoda de a folosi energia emisa masiv de materialele radioactive care va schimba lumea, spun specialistii. Alaturi de Claudiu Muntele, profesor de fizica la Universitatea A&M din Alabama, Popa-Simil a reusit sa creeze un nanomaterial special, deosebit de util pentru protectia mediului. Acesta este capabil sa absoarba particulele cuantice emise de materialele radioactive si sa le epuizeze de energie, obligandu-le sa genereze curent electric. [] Baterii nemuritoare Popa-Simil a declarat pentru New Scientist ca tesatura din nanotuburi de carbon poate fi utilizata pentru a extrage energia chiar si din roci radioactive de mici dimensiuni, ceea ce ar duce la aparitia unor baterii cu viata extrem de lunga, nepericuloase pentru om. Noile generatoare nucleare vor putea asigura energia necesara atat navelor cosmice, cat si a automobilelor sau avioanelor terestre. Inventia a fost prezentata public pe 25 martie, in cadrul Salonului de Primavara organizat in San Francisco, de catre Societatea Americana de Cercetari in domeniul Materialelor. Cu aceasta ocazie, David Poston, fizician in cadrul laboratorului Los Alamos si consilier al Departamentului American al Energiei, a apreciat ca materialul va avea un puternic impact asupra utilizarii energiei nucleare si a viitorului in general. (Energia psihotronica iese din dosarele secrete. StiriRol.Ro-3.04.2008 art. orig in . Adevarul)

http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=1&ved=0CBYQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.ecomagazin.ro%2Fsolutia-pentru-omenire-energia-nucleara%2F&rct=j&q=popa%20simil&ei=cim-TPvsKsOG4gb-k63EAQ&usg=AFQjCNHV5axczBzxapBWTT9p4de-OzYQ&cad=rja

http://www.adevarul.ro/actualitate/verde/Minicentrala-nucleara-solutie-case_0_25798323.html

http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=2&ved=0CBkQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.curier.ro%2Findex.php%3Foption%3Dcom_content%26task%3Dview%26id%3D16752%26Itemid%3D375&rct=j&q=radu%20marin%20combustibil%20apa%202010&ei=yhO7TIfyIsjHswbYnaTCDQ&usg=AFQjCNHILIAYkhkG7FfGkcp6Ig1DZDcjgg&cad=rja

Sa te preocupi si sa investesti mai intai in toate acestea si in multe alte lucruri simple neexploatate inca sau ignorate cu buna stiinta, sa lasi independenta organismelor internationale de coergitie fata de toate abuzurile, sa nu mai permiti decimarea unor natii vinovate ce poseda bogatii si nici controlul prin pauperizare a majoritatii natiilor dependente de combustibilii conventionali sau de alte resurse cu carcater restrans, sa eliberezi adevarata si naturala economie de piata, sa aplici sanctiuni drastice marilor cheltuitori si risipitori de resurse naturale, marilor furnizori de noxe, marilor furnizori de razboi, sa stimulezi zonele rurale, sa populezi zonele agricole parasite cu mana de lucru aproape gratuita prin deplasarea populatiior muritoare de foame din tarile lumii a 3-a si a 4-a, sa desalinizezi si sa purifici apa marilor si oceanelor, ca tot e destula, sa reduci cu adevarat cheltuielile pentru inarmare si cercetarile antiviata.

Toate acestea ar insemna nu numai sa poti reface atmosfera pamantului, sa restabilesti echilibrul ecologic si circuitul optim al apei in natura, ar insemna sa asiguri hrana ta si a altora, ar insemna sa-ti asiguri resusele de apa potabila pe termen nedefinit, ar insemna sa -ti asiguri stabilitatea monetara, ar insemna sa-ti oferi resurse umane si natii pline de vitalitate, puternice si solidare, ar insemna sa-ti oferi timp, fonduri si pacea necesara creatiei care sa-ti aduca intelegerea a ceea ce trebuie sa cauti si sa descoperi ca sa nu-ti ucizi proprii semeni ci impreuna cu ei sa poti prospera in armonie cu tot ce te inconjoara. Sa ai incredere in selectia naturala a Pamantului.

Singur, Pamantul ar fi avut tot ce trebuie ca sa-si organizeze, sa-si reglementeze, sa-si trateze, sa-si sporeasca si sa-si intretina intreaga sarcina evolutiva ce s-ar fi dezvoltat aici daca omul, odata cu dobandirea liberului arbitru nu ar fi cazut din nou in capcana lacomiei si orgoliului muscand pentru a doua oara din pomul cunoasterii materiale (desigur, de laborator), dar tot nepregatit, si nu si-ar fi extins mintea prin cunostinta, in loc sa muste mai intai din pomul cunoasterii transcedentale si sa-si extinda mintea prin constiinta.

Apoi toate i s-ar fi adaugat.

http://www.youtube.com/view_play_list?p=A1F22901EFC0A35D&playnext=1&v=xGiRQEDkNhI

http://www.youtube.com/watch?v=PyfmTDOVRyM

http://www.youtube.com/watch?v=1_sZtnLA65w

http://www.youtube.com/watch?v=bddar1OdzlA

Oare omul va ajunge sa inteleaga macar prin intermediul computerului prelungit in om sau a omului prelungit in computer, ca ecranul perfect nu este nici cel 3- ,4-, 5-, 22 D, ci cel n D, (unde D= n iar n este infinit)? ca partea nu este ca intregul si desi el este reprezentat in fiecare cuanta a ei, din care poate fi reconstituit, nu va putea avea calitatea intregului original care intotdeauna o va include? si ca pentru a redeveni intreaga ii vor trebui eforturi cu totul si cu totul speciale si cu totul de alta natura decat cea cercetata? si ca intelegandu-si propria evolutie va afla ca partea pe care o reprezinta nu este nici sigulara si nici independenta? si ca nu va deveni primordiala decat impreuna cu toate partile despartite de intreg? Ca fara ele, partea nu va mai avea parte?

*

Pentru toate acestea adunate si mai mult decat acestea, am totusi incredere ca va mai ramane un virus, genofenomenalul virus de tip retea Mintea in rugaciune, daruirea de sine si spiritul de sacrificiu (Intrarea pe frecventa inalta, atragerea particulelor luminoase, golirea de gandurile negative de gandurile de frecventa joasa , dependenta de starea de materie a energiei, de frica) http://www.youtube.com/watch?v=atZvWsdxlqI care va distruge efectele parestezice neuronale si de afect si va deconspira parazitii din retea 5, modificand modificarea6 si, desi va fi vanat cu o tehnologie antivirus nemaintalnita pana acum, va fi imposibila detectarea lui.Marii maestrii ai informaticii ar trebui sa-i decodifice algoritmul, dar nu vor putea pentru ca desi stiinta va descoperi parametrii care-l alcatuiesc, natura lui le va ramane necunoscuta fiindca a lor, ii va obliga sa-l trateze gresit. Ca pe o anomalie.

C?ci anormalitate, boala, handicap, reavointa, minciuna, lasitate, prostie, infractiune, tradare, se va numi tot ce pana mai ieri s-a numit normalitate, sanatate, virtute, onestitate, adevar, bunatate, curaj, dreptate, credinta, loialitate, asa precum naturalul, spontanul, neinteresatul, nedeliberatul, necenzuratul, este inlocuit de artificial, premeditat, interesat, deliberat, cenzurat, si asa precum liberul va fi controlat si amanetat si desi va ramane liber, va ramane liber in prizonierat.

-

5 - De la arme neletale pn la scut antiradiatii- Un istoric succint al cercetrilor n domeniul parapsihologic arat c, exact la sfrsitul secolului al XIX-lea, dup ce oamenii au nceput s asocieze gndurile cu electromagnetismul, au aprut si primele societati metapsihice, care si-au propus s cerceteze organizat aceste fenomene n cel mai adnc secret.
n 1993, un articol publicat de revista american New Scientist l cita pe colonelul John Alexander, care lucra n laboratoarele Los Alamos, din New Mexico, si coordona programul de cercetare n domeniul armelor neletale. ncercm s descoperim metode care s le ofere comandantilor militari mai multe optiuni n confruntarea cu inamicul.
Noile arme trebuie s ne asigure un control eficient, dar nedistructiv, asupra maselor si civililor ostili, spunea acesta. Noile arme, ce folosesc unde electromagnetice, de diverse frecvente, induc n mintea tuturor celor care nu se protejeaz prin csti speciale tot felul de gnduri (de sinucidere, tristee, oboseal sau deprimare) sau reacii incontrolabile (grea, vrsturi etc.). Acest gen de atac transform orice armat, orict de bine antrenat, ntr-un grup de oameni incapabili s lupte sau s se opun unei fore invadatoare. n cei 15 ani care au trecut, cercetrile au avansat cu mult peste aceste exemple.
Azi se pot induce vise controlate, stri de hipnoz sau de isterie care, pe bun dreptate, nu trebuie s fie la ndemna oricui. Din acest motiv, toate studiile legate de particulele subatomice au primit stampila Top Secret. (Sabina Tudor, 2008-04-03 Adevarul)

6Refacerii artificiale a structurii organice si functionale dupa tiparul initial (ADN) prin intermediul geneticii moleculare ar trebui sa i se asocieze, prin coroborare sinergica cu celelalte cercetari stiintifice de azi (din domeniul fizicii cuantice, bionanotehnolgiei, biochimiei, chimiei si toxicologiei), structura muleculara corespunzatoare in cea mai mica particula a ei si legatura intrinseca cu structura organica, de care nu este desprinsa si cu care intretine un feed-back permanent, Ca atare, nu poti reface doar functia organica, reconstituind organul, ci trebuie sa refaci si motorul care l mentine in functie si mai mult decat atat, trebuie sa refaci particula energetica capabila sa propulseze motorul. (n.a.)

http://www.youtube.com/watch?v=UcMHjZ-hX5g&feature=related

Pe de alta parte, metoda de recuperare a functiei, la nivelul interventiilor nanotehnologice asupra celulelor vii (insuficient cercetate, dar deja amortizate pe piata) nu tine seama de semnalele de alarma trase de specialistii din celelalte domenii ale stiintelor cu care interfereaza, asupra mutatiilor, modificarilor chimice si toxicologice inca necunoscute si care au avut loc deja in procesele experimentale. (n.a.)

http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=1&ved=0CBQQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.epochtimes-romania.com%2Farticles%2F2009%2F08%2Farticle_54472.html&rct=j&q=nanomateria%20are%20o%20alta%20chimie&ei=4jm-TPzRMcGK5Aab-5m-AQ&usg=AFQjCNGoPzRGz1Jkl_6fxxX4ZaGqajXadA&cad=rja

Modificari la nivelul ADN-ului apar si prin alimentatia modificata genetic folosita dj pe scara larga, prin introducerea standardizata de alimente cu compusi chimici nocivi pentru organismul uman dar sterilizanti ai bacteriilor, fungilor, parazitilor, etc., regimuri speciale pentru cele naturale cu continut vitaminic excluse din compozitia produselor comercializate ca alimente de baza. http://www.youtube.com/watch?v=Yqlh23o5vGw

http://www.wipo.int/ipdl/en/madrid/key.jsp?KEY=932155

De asemenea, lantul vicios dintre slabirea capacitatii de aparare a organismului, prescrierea si folosirea neprofesionista de antibiotice (fara antibiograma), producerea de antibiotice din ce in ce mai puternice, cu spectru larg, aparitiei implicite de noi generatii de bacterii rezistente, intratabile, noile tulpini de virusuri, rebele care produc suprainfectii, si interesul marilor industrii farmaceutice de a spori profiturile, falimentarea farmaciilor cu produse naturiste si nerecomandarea acestora, sunt cauze inseparabile si dialectice ale mutatiilor severe la nivelul ADN-ului uman. (n.a.)

http://www.youtube.com/watch?v=4c7zBsxalUU

-Si cu toate ca mereu imi spun ca trebuie sa vedem doar partea minunata a lucrurilor, ca cei care concentreaza puterea si au deci parghiile decizionale, indiferent la ce nivel sunt acestea constituite (de stat/state, de ramura, de interes, global) sunt condusi de viziunea propasirii generale a omului

ca nimeni niciodata indiferent de avantajele acestei puteri pe care ar detine-o: economica, financiara, politica, militara si de alte naturi, nu va indrazni sa-si faca un plan si sa profite de cuceririle stiintei, chiar daca le-a finantat, folosindu-le in sens levogir sau in cel mai bun caz in interes propriu, ca niciodata nimeni nu va profita de aceste avantaje unindu-si fortele sub un singur crez, pentru a aduna si mai multa putere, si mai multa forta economica si financiara, si mai multa forta militara spre a o concentra in tot mai putine maini si a-i subordona si mai bine pe cei care nu le poseda, si ca niciodata cei ce ar dobandi o asemenea forta nu ar putea recurge la subminarea natiunilor mici, lipsite de aparare pentru a-si intinde si mai mult zona de influenta si nici pentru a-si insusi intr-o forma sau alta bogatiile acestora, iar ele ar fi atat de darze incat s-ar opune cu toate riscurile dar n-ar ceda acestor feluri de agresiuni, si ca aceste puteri nu s-ar folosi nici de slabiciunea diverselor categorii sociale privilegiate cu pozitii strategice in interior care n-ar ceda si ar rezista neclintite la asemenea pierderi, cu atat mai mult nu s-ar putea folosi nici de slabiciunea cetateanului de rand care n-ar tremura de frica pierderii locului de munca si nici n-ar accepta o paine mai buna decat cea pe care o are, sau de cel care n-are nimic impotriva fiindca, ce nu cunoaste nu-l intereseaza, si nici de a cetateanului care nu conteaza chiar daca ar avea ceva impotriva,

- ei bine, tot nu-mi intra-n cap:

http://www.youtube.com/watch?v=ohtU7x6dKb8

http://www.youtube.com/watch?v=DNkPptjv8uE&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=IDUbZYGbikw

Si daca ar fi sa cautam un raspuns la toate acestea, am constata ca noi oamenii in fiecare clipa a vietii noastre am avut de ales. Intre doua lucruri cel putin. Intre bine si mai bine. Intre bine si rau. Intre rau si mai rau.

Iar ceea ce este in cuprinsul vietii acestui pamant este ceea ce noi, parintii si parintii parintilor nostri am ales.

Pentru ca alegand am construit sensul alegerii noastre in celalalt de langa noi si astfel, din aproape in aproape, in toti ceilalti.

Niciun om care a trait, n-a trait fara sa aiba prilejul de a alege chiar si atunci cand aparent nu a avut de ales.

Si am gresit ignorand mai mereu ceea ce este cel mai rau.

Asa se construiesc fundamentele natiunilor viitorului, nefericirea de profunzime a unei umanitati saracite de ea insasi, sterile si insingurate, alegand cea mai rea dintre toate alegerile posibile: vanzarea de duh.

Sa nu ne intrebam atunci de ce materia, ca unitate inseparabila va fi silita sa ne tradeze la randu-i. Dar o va face mereu nevinovat, fara intentie, firesc, in manier? Fibonacci.

Nimic insa din ceea ce credem ca determinam in afara noastra, nu poate afecta ceea ce ne-a determinat, dar sigur ne poate afecta autodeterminarea.

Dumnezeu nu e singur dar e Singurul.

* * *

Exist? dou? moduri de a-?i tr?i via?a: ca ?i cum nu ar exista miracole sau ca ?i cum totul ar fi un miracol.

Atunci cnd solu?ia este simpl?, Dumnezeu ?i r?spunde.

Cu ct matematicile sunt mai exacte, cu att se desprind de realitate.

Nu tot ceea ce poate fi num?rat conteaz? ?i nu tot ceea ce conteaz? poate fi num?rat.

Orice prost poate s? ?tie. Scopul este s? n?elegi.

Imagina?ia e mai important? dect cunoa?terea.

Mintea intuitiv? este un dar divin, iar mintea ra?ional? este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onoreaz? servitorul ?i a uitatdarul.

Singurul scop justificabil al institu?iilor politice este s? asigure dezvoltarea nestnjenit? a individului.

Oricine se proclam? pe sine nsu?i judec?tor n Cmpul Adev?rului ?i al Cunoa?terii este un naufragiat de care rd Zeii.

Tot ce este cu adev?rat m?re? ?i n?l??tor este creat de omul care poate trudi n libertate.

Dac? dorim s? continu?m a tr?i pe aceast? planet?, este nevoie de o schimbare de atitudine.

Idealurile care mi-au luminat calea ?i din cnd n cnd mi-au dat curaj rennoit de a ntmpina via?a cu voio?ie, au fost Bun?tatea,Frumuse?ea ?i Adev?rul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au p?rut ntotdeauna demne de dispre?.

Lumea nu va fi distrus? de cei care fac r?u, ci de aceia care i privesc ?i refuz? s? intervin?.

Nu trebuie s? reflectezi prea mult pentru a-?i da seama, din via?a de zi cu zi, c? fiecare exist?m unul pentru cel?lalt.

Aceste lucruri care sunt de nep?truns pentru noi exist? cu adev?rat. Dincolo de tainele naturii rezid? ceva subtil, intangibil ?i inexplicabil.Venera?ia pentru aceast? for?? mai presus de tot ceea ce putem noi n?elege este religia mea.

Via?a este un mister, nu o problem? care trebuie rezolvat?.

- Albert Einstein

* * *

Am rupt de mai multe ori iar cand o luam de la inceput scriam acelasi lucru. Acelasi lucru in mai multe feluri. Nu puteam sa termin si nici sa trec mai departe.

A fost trist de tot pentru ca odata cu asta, nu mai aveam nimic al meu.

Stiam in general ca nimic nu este al nostru, dar scrisul, macar scrisul il credeam

cand el s-a terminat, intelesesem ca nici el nu fusese al meu.

Atunci am incercat sa-mi adun pacea si cand s-a adunat, mi-a trimis un gand straveziu, straveziu, ca o eliberare Nu mai am nimic. Nimic al meu. Daca acest sentiment era adevarat si tinea, in libertatea in care m-am trezit puteam sa fac orice. Orice as fi doritca un copil fugit de-acasa. M-am intrebat, ce? Si n-am stiut sa-mi raspund.

Ciudata libertate

Dar n-a durat decat o zi si-o noapte, atat cat sa-nteleg. Apoi m-am pomenit intinzand mana dupa un pix.

Trebuia sa iau o foaie de hartie si sa scriu, nu stiam ce dar scriam, scriam din nou si habar n-aveam ce scriam. Nu-mi aduc aminte decat atentia de a nu pierde nimic.

Am citit la sfarsit.

Era ceva netratabil ca scris, nici ca timp, incheierea aceea pe care o asteptam.

18 randuri. Iar aceste randuri nu erau nici frumoase, nici bune.

Doar trainice ca drumul semintelor spre pamant.

Aveau tot ce trebuie ca sa fie de unele singure lumina si paternitate .

Au fost 18. Aici vor ramane 9. Si unul.

Nu va inspaimantati. Nu plangeti. Nu huliti. Nu blestemati. Nu urti.

Peste vointa omului este vointa domnului.

Lepadati-va de voi. Curatati sufletul vostru.

Suferinta este sansa pe care v-o dau.

[ ...]

Fara mila va fi cernerea pana la virtuti.

[ ...]

Rabdati fiindca mai aveti multe de trecut.

[ ...]

Intunericul nu vrea lumina el sta peste tot in umbra ca sa poata-nsf?ca.

Incingeti-va mintea si inima cu braul Luminii.

Ea va va salva.

http://www.youtube.com/watch?v=fYBpcIJUGFA



deepiny.wordpress.com

25 februarie 2010

.


RMX

12 ianuarie 2010


keep searching Tara

9 decembrie 2009

Pana reusesc sa-mi fac toate bagajele, mai e ceva timp.

Recunosc imaginea unei servitoare, negresa fireste, la capatul razboiului de secesiune.

Cu salul tricotat pe umeri, in mana dreapta tinand un geamantan mai mare , in mana stanga, un geamantan mai mic si o bocceluta cu suveniruri, legata la gura, stand timp de cateva rasuflari, in cadrul unei usi innegrite si inalte, data la perete.

In fata ei, un drum de tara prafuit, al carui sfarsit se pierde in linia orizontului, rupandu-se serpuitor in zeci de rascruci, de-o parte si de alta.

In curand, arsita soarelui va fi n?ucitoare, asa ca ar fi bine sa se grabeasca.

Mai spuse acestea, inainte ca fusta ei de muselina neagra sa inceapa sa se micsoreze, cu un colt de poala, atingand colbul alburiu al drumului.


1258389284_incaltaminte

Enya The Memory of Trees /Athair Ar Neamh


Ceea ce ramane

26 noiembrie 2009

” Lumina dac? se stinge, r?mne ntuneric.

ntunericul dac? se stinge, r?mne lumina .

Lumina este lumin? ?i acolo unde este ntuneric,

ntunericul nu este ntuneric acolo unde este lumin?.”

(E.-d.s.)


fila dintr-un jurnal in continuum

2 noiembrie 2009
 
[ ..  Scriu ca si cand as fi luat-o de la capat. 
 Si chiar am luat-o de la capat. Am pastrat si am luat cu mine doar ceea ce mi s-a daruit, altceva nu puteam sa iau, iar daca am  luat sigur nu puteam face altfel.
Mai sunt lucruri pe care  nici nu le puteam lua, nici nu puteam sa le las, asa incat se poate spune ca n-am plecat parasind. 
 Nu  suna straniu cuvantul asta?  as fi putut sa spun  ciudat sau bizar, mai potrivit mi s-a parut straniu -  o dat?, pentru ca "straniu", este un cuv. strain, inseamna si -strain- si reprezinta ceva care chiar imi este strain;
a doua, fiindca  ntr-o limba, fie ea si cunoscuta, sunt multe cuvinte care par ca nu descriu doar ceea ce sunt create sa spuna, si chiar in clar-definitivitatea lor simti ca ele, intr-o alta lume a lor, mai au de spus, ceva care nu poate fi descris.
  Asculta si tu cuvantul asta:  a p?-r?-si,  p?-r?-si-re... iti pare un cuvant omenesc? parca ar fi de pe o alta planeta.
E ca si cand  ai privi urma unui pas, ca singur semn cunoscut, care tocmai atinge suprafata prafoasa a unei luni,  iar cand praful starnit s-ar reaseza, nimic nu ar mai trada vreun timp al prezentei lui acolo.]

 


.

22 septembrie 2009
dislocuiri

Povesti

16 septembrie 2009
 
    La drept vorbind, p?s?rile nu cred, dar  n-au cer fiindc? cerul este chipul lor c?nd stau a?a, cu pleoapele deschise. Ca ni?te aripi. Iar cnd ?i inchid pleoapele, cerul cade pe p?mnt ?i se face noapte.  
 
             Prslea cel voinic a desc?lecat  la poarta palatului cu fata lui de mp?rat – dup? ce fra?ii s?i l omorr? ?i dup? ce pas?rea care-l v?zu l nvie turnnd peste el ap? vie ?i ap? moart? – ?i lep?d? zalele, .ngenunche, ridic? palo?ul deasupra capului ?i-l oferise cu amndou? minile  zmeului care nu mai avea dect o singur? via??. Zmeul nnebunit prin uimire l lu?, alerg?, ngenunche, ridic? palo?ul deasupra capului ?i-l oferi cu amndou? minile mumei sale zmeoaica care-l mnase n lupt?.
            Du-te, spuse ea unicului s?u fiu dar cu 3 vieti, din care-i r?m?sese doar una ?i aceea, diferit?, de azi nu mai am niciun fiu. Eu ns?mi o s?-i curm via?a  lui Prslea cel voinic ?i cnd spuse asta, ngenunche, ridic? palo?ul deasupra capului apoi l strnse la piept cu amndou? minile plin? de mnie. Zicnd acestea se pref?cu ntr-o bil? de foc  ?i se rostogoli la picioarele voinicului.

            Bun venit mum? zmee, i strig? acesta, ridicnd bila de foc cu amndou? palmele.

Aceasta se rostogoli de cteva ori, trei, ?i cnd avu din nou  mini, le ridic? ?in?nd palo?ul deasupra capului, lui Prslea ca s?-l taie.

            Prslea ngenunche, ?i plec? capul ?i-?i dezgoli gtul, apoi i spuse mumei c? nsfr?it dup? asta, nu va mai avea de ce s? fie mnioas?.

            Muma zmeului uimit?, nnebuni de durere cnd n?elesese c? nu ar mai avea niciun rost pe lume ?i-?i f?cu singur? seama.

            Pr?slea cel voinic se ridic?, se uit? nspre mum?, nspre poarta palatului cu fata lui de mp?rat, apoi sus nspre pas?re, ?i privi zalele ?i palo?ul, ?i arunc? ?i teaca ?i plec?. La ce bun s? mai stea? Cine mai ascult? o poveste f?r? nicio voinicie?

           
 
            La drept vorbind, noaptea nu crede c? n-are cer, dar are zi, pe cnd cerul e cer ?i-i e totuna.       
             Numai  dac? ?i-ar nchide p?s?rile pleoapele,  

 


Povesti

16 septembrie 2009
 
    La drept vorbind, p?s?rile nu cred, dar  n-au cer fiindc? cerul este chipul lor c?nd stau a?a, cu pleoapele deschise. Ca ni?te aripi. Iar cnd ?i inchid pleoapele, cerul cade pe p?mnt ?i se face noapte.  
 
             Prslea cel voinic a desc?lecat  la poarta palatului cu fata lui de mp?rat – dup? ce fra?ii s?i l omorr? ?i dup? ce pas?rea care-l v?zu l nvie turnnd peste el ap? vie ?i ap? moart? – ?i lep?d? zalele, .ngenunche, ridic? palo?ul deasupra capului ?i-l oferise cu amndou? minile  zmeului care nu mai avea dect o singur? via??. Zmeul nnebunit prin uimire l lu?, alerg?, ngenunche, ridic? palo?ul deasupra capului ?i-l oferi cu amndou? minile mumei sale zmeoaica care-l mnase n lupt?.
            Du-te, spuse ea unicului s?u fiu dar cu 3 vieti, din care-i r?m?sese doar una ?i aceea, diferit?, de azi nu mai am niciun fiu. Eu ns?mi o s?-i curm via?a  lui Prslea cel voinic ?i cnd spuse asta, ngenunche, ridic? palo?ul deasupra capului apoi l strnse la piept cu amndou? minile plin? de mnie. Zicnd acestea se pref?cu ntr-o bil? de foc  ?i se rostogoli la picioarele voinicului.

            Bun venit mum? zmee, i strig? acesta, ridicnd bila de foc cu amndou? palmele.

Aceasta se rostogoli de cteva ori, trei, ?i cnd avu din nou  mini, le ridic? ?in?nd palo?ul deasupra capului, lui Prslea ca s?-l taie.

            Prslea ngenunche, ?i plec? capul ?i-?i dezgoli gtul, apoi i spuse mumei c? nsfr?it dup? asta, nu va mai avea de ce s? fie mnioas?.

            Muma zmeului uimit?, nnebuni de durere cnd n?elesese c? nu ar mai avea niciun rost pe lume ?i-?i f?cu singur? seama.

            Pr?slea cel voinic se ridic?, se uit? nspre mum?, nspre poarta palatului cu fata lui de mp?rat, apoi sus nspre pas?re, ?i privi zalele ?i palo?ul, ?i arunc? ?i teaca ?i plec?. La ce bun s? mai stea? Cine mai ascult? o poveste f?r? nicio voinicie?

           
 
            La drept vorbind, noaptea nu crede c? n-are cer, dar are zi, pe cnd cerul e cer ?i-i e totuna.       
             Numai  dac? ?i-ar nchide p?s?rile pleoapele,  

 


Jeanette

28 iulie 2009
 

  

        Stateam la o bere o pizza si-o cafea ntr-o gr?din?, cu o prieten? pe care n-am mai v?zut-o de la sfr?itul copil?riei ei ?i adolescen?ei mele fiindc?  plecase cu p?rin?ii din ?ar?.  Era aproape noapte, iar la lumina veiozelor de pe mese din visinii de deasupra se desprindeau mereu gze ?i gnd?cei, care ne c?deau din cnd n cnd pe unde apucau, prin p?r, pe ceaf?, n farfurii.  
 
            Bucuria revederii ne proiectase parc? ntr-un film cu Pierre Richard . Dialogul se anun?a bogat dac? ar fi putu s? nceap? dar tentativele erau simultane a?a c? ne tot cedam nceputul, ca ?i capetele de propozi?ii care r?mneau abandonate aproape de jum?tate din cauza banalului din cuvinte care nu mai puteau vorbi pentru noi. n pauzele dintre, d?dusem simultane ?i la lip?itul palmelor pe ceaf? ?i o tot ?inusem a?a ntr-o blb? de   neimaginat n vreo cinci rnduri pn? la interven?ia salvatoare a b?iatului cu meniul care  revenise pentru a treia oar?, de data asta cred, hot?rt s? ?i-l ia napoi. El a fost cel care, spre uimirea noastr? reu?ise s? formuleze pn? la cap?t ?i prima ntrebare. 
        - (ei, f?cuse cu privirea) V-a?i decis? 
     Cum ns? soarta nu pare intotdeauna dreapt?, ceea ce fusese spre salvarea noastr? ajunsese s? devin? pierzania lui – hohotul aproape obscen care fusese din p?cate ?i ultimul nostru simultan. 
 
           O perioad? am rezistat eroic asaltului mini-podelor, ea mai greu, dar fiindc? eu nu p?ream s? bag asta de seam?, mi s-a al?turat irepro?abil, f?cnd haz mpreun?, prin compara?ie, de tot felul de lucruri ?i concepte indigene ?i extra-gene,  pn? ?i de scara aromelor care urcau din pizzele aburinde sau din pahare, dac? sunt spre deliciul gnd?ceilor scobortori sau spre moartea lor. 
           M? ntrebam oare cine s? fie de vin?, lumina sau aromele?      

            n acela?i timp, totu?i, planurile intreb?rilor ?i pove?tilor p?reau s? ias? vertiginos din remiz?, p?rerile asupra aceluia? tip de experien?e divergeau pn? la r?d?cina lor comun?. Credeam c? desclcim un ghem nf??urat dup? un traseu cunoscut dar descopeream c? nu r?m?sese aproape nicio urm? din cele cunoscute, c? firul fusese ncurcat dup? ritualuri ce p?reau pentru amndou? o surs? de continu? uimire.   Atunci, nemiloasa observa?ie ?i curiozitate au luat treptat dar ferm locul emo?iei ?i hazului. 

          n fa?a mea st?tea un alt om, nou, aproape necunoscut. Sigur pe sine, exuberant, organizat, f?r? expresii care n-au con?inutul unei f?ptuiri, unui folos, un om care pusese un pre? clar pe capul timpului, dornic parc? s? fructifice micrometric orice ?ans? a realit??ii  ivit? n traiectoria sa. Pentru prima dat? n acea  sear? am con?tientizat lucid, n concret, locul, timpul ?i ntmplarea n care m? aflu. Dar pn? ?i asta n-a fost pentru c? doream eu ci pentru c? am fost mpins?, inspirat? s-o fac. 
         Eram fascinat? dar ?i destul de descump?nit?.   
         Prietena ?i  fosta mea vecin? care mi fusese dat? n grij? cu lec?iile, cu via?a,  de catre p?rin?i pe parcursul ?ederii lor n str?in?tate, era cea de la care luam eu acum lec?ii. Trebuia ns? s? fiu sincer? ?i s? recunosc n mine elevul mediocru, care nu va absolvi niciodat? aceasta scoala, orict de buni mi-ar fi profesorii, orict de mare ar fi str?dania mea ?i ndemnul lor. ntre-timp, din cauza gndurilor asupra penibilului n care m-am trezit dintr-odat? ?i pe care nu mi l-am recunoscut pn? acum, nu reu?isem s-o mai urm?resc, am tres?rit ns? la plesnetul palmei ei peste antebra?ul meu, pe care c?zuse f?r? s? simt ceva. A rs uitndu-se la fa?a mea: 
 -       Well, dar ce te-ai speriat a?a?   
            De?i o priveam, pentru o clip? mi-a ap?rut imaginea figurat? a unei c?deri mult mediatizate la vremea aceea, a unei gimnaste rusoaice parc?, la paralele inegale, c?dere care o desp?r?ise definitiv de podium, de fapt mi ap?ruser? doar m?inile pline de talc trecnd prin alunecare de la o paralel? la alta ?i nu c?derea n sine, dar stiam despre cine este vorba . 
             A?a erau ?i distan?ele dintre ntreb?rile ?i r?spunsurile noastre, la paralele tot mai inegale. Oare cine s? fie de vin?, continentul sau clima, timpul sau timpurile, lumina sau aromele?
                                    

            ntr-un trziu, cnd n-a mai avut resurse pentru haz,  pentru amintiri ?i pentru prezent, ne-am luat paharele ?i ne-am a?ezat la o mas? neluminat?. Aici p?rea un mediu bun pentru nebuloasa constelatie a viitorului. 

-         Acum, c? ?i-ai v?zut cu ochii atinse toate targheturile propuse ?i ai timp pu?in ?i pentru tine, ce-ai vrea s? faci? 
 -         S?-mi g?sesc un romn, s? m? m?rit ?i s? fac 2 copii. 
 -         ?i cam ce ai in vedere? i-am spus cu mali?ie nfundndu-mi zmbetul ntr-un col? de buz? fiindc? mi  nchipuiam c? ?i pentru asta, dup? cum vedeam mergnd lucrurile, ar putea s?-?i fi f?cut o analiz? Swot. 
 -         Cum s? fie? Devenise dintr-odat? serioas? ?i  aproape pe ner?suflate dar clar ?i ap?sat mi spuse mai ales cu ochii ei aprin?i ?i larg deschi?i: 1. bogat (sau m?car cas? n Romnia), 2. s? aib-un job ca lumea ca s? stea pe propriile picioare, 3.de?tept (m?car o facultate care poate fi echivalat? si-un master) 4. s? ?tie m?car 2 limbi str?ine, 6. s? fie descurc?re? ?i 7. s? fie de cas?. 
 -         ?i s? te iubeasc?. 
 -         Da, ?i s?-l iubesc, sure
 -         P?i, n-o s?-l iube?ti dac? ndepline?te toate condi?iile astea?
mar?am creznd, spernd nc? n acela?i spirit de glum?. 
 -         Ba da. 
 -         E?ti sigur?? 
 -         De ce nu?! 
 -         ?i toate astea, te-ar  face fericit? acum? o ntreb, n timp ce n mine cre?tea o temere ca atunci cnd ….[*]     
-         Da. Cred c? danormal! pentru prima dat? de cnd vorbeam ?i scoase privirea dintr-a mea o perioad? mai lung? de timp ?i ?i-o plimb? prin negura copacilor. Revenise cu un gest brusc, printr-o reintoarcere rapid? ?i nea?teptat? a capului (cum v?zusem mai ales la p?s?ri -cnd simt n apropiere ceva necunoscut) ?i ?i res?di privirea ntr-a mea, cu o tonic? striden?? a glasului n semn de repro? fiindc?, cred c? ridicasem u?or o sprncean?. 
-        Ce, ?i se pare c? cer prea mult, c?-s prea preten?ioas?? Nu crezi c? trebuie s?-mi g?sesc ?i eu pe cineva pe acela?i plan cu mine? Nu crezi c? merit? 
  
            A? fi rs n alt? mprejurare, a? fi rs amar n hohote de ea, de mine ?i de neperspicacitatea mea, de ve?nica naivitate n fa?a curgerii timpului sau de talentul meu innascut de a m? complica, dac? ar fi fost vorba de altcineva, un cunoscut, un amic, un coleg, orcine altcineva, dar nu, nu de aceast? prieten? din copil?ria ei ?i din adolescen?a mea
 
         De data asta, a fost rndul meu s? caut sprijin n tovar??ele mele, frunzele nedeslu?ite din ntunericul copacilor ?i s? le mp?rt??esc geam?tul surd al adncii triste?i care m? p?lise, lor ?i gndacilor c?z?tori de care rsesem ?i fa?? de care fusesem att de nep?s?toare. 
         Nu i-am r?spuns imediat, abia cnd m-am sim?it n stare s-o fac, i-am spus nchiznd la nceput ochii, fiindc? n-am putut s? o las s? citeasc? ce era n ei: 
 -         Nuu, mi se pare c? ceri pu?in, prea pu?in, aproape…nimic. 

 
                                                  [] 
 
 
  *

                                             
                                                     
        O rugasem s? m? lase s? cobor din ma?in? ceva mai inainte de cas?, simteam nevoia sa-mi dezmortesc picioarele, s?  merg un timp pe jos ?i s?  caut, s?  reg?sesc sau s? o reconstitui pe ea, pe prietena ?i vecina mea, pe vecinica mea drag?. 

            Un timp n-am putut dar apoi i-am  reg?sit expresia aceea binecunoscut? de mai demult, in care existau tot soiul de mir?ri ?i de nesiguran?e, limpezimea f?r? margini a ochilor ei cruzi care a?teptau numai confirm?ri, ntreb?rile ei eliberatoare ?i prizonieratul lor cnd se ndr?gostise prima oar?,  atacul de panic? cnd a crezut c? r?m?sese ins?rcinat? dup? ce dormise mbr??i?at? cu el,  bucuria cnd o asiguram c?-i stau att de bine rochiile pe care le poart? la ntlnire, chiar ?i palma copil?reasc? pe care mi-a tras-o creznd c? a? fi putut s?-i fiu vreodat? sau in vreun fel rival? ?i  plnsul acela n sughituri  care-mi sf?iase inima, ca mai mereu atunci cnd regreta cte ceva.
 

         Mi-am luat secven?ele astea din spatele ochilor,  am extras un duplicat al fiin?ei care tr?ia nealterat n con?tiin?a mea ?i le-am acoperit cu toate tr?irile inimii ei care erau vii ntr-a mea, le-am nf??urat ntr-o mantie alb? str?lucitoare la care nici nu puteam visa,  i le-am suprapus printr-o aruncare imaginar? peste imaginea vie a celei care era acum, rostindu-i neintrerupt numele, am strns-o n bra?e a?a recompus?, ca pentr-un r?mas bun de la u?a altor t?rmuri, am f?cut semnul crucii ?i i-am zis : te du cu bine, copil al sufletului t?u,  napoi, Acas?!                                          

                                               
                                                                                      
 
  
 


 
 
 
                                                                   
 
                                                             
 
                                                               
                                                                         
 
                                                              

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X