Jeanette

28 iulie 2009
 

  

        Stateam la o bere o pizza si-o cafea īntr-o gr?din?, cu o prieten? pe care n-am mai v?zut-o de la sfār?itul copil?riei ei ?i adolescen?ei mele fiindc?  plecase cu p?rin?ii din ?ar?.  Era aproape noapte, iar la lumina veiozelor de pe mese din visinii de deasupra se desprindeau mereu gāze ?i gānd?cei, care ne c?deau din cānd īn cānd pe unde apucau, prin p?r, pe ceaf?, īn farfurii.  
 
            Bucuria revederii ne proiectase parc? īntr-un film cu Pierre Richard . Dialogul se anun?a bogat dac? ar fi putu s? īnceap? dar tentativele erau simultane a?a c? ne tot cedam īnceputul, ca ?i capetele de propozi?ii care r?māneau abandonate aproape de jum?tate din cauza banalului din cuvinte care nu mai puteau vorbi pentru noi. Īn pauzele dintre, d?dusem simultane ?i la lip?itul palmelor pe ceaf? ?i o tot ?inusem a?a īntr-o bālb? de   neimaginat īn vreo cinci rānduri pān? la interven?ia salvatoare a b?iatului cu meniul care  revenise pentru a treia oar?, de data asta cred, hot?rāt s? ?i-l ia īnapoi. El a fost cel care, spre uimirea noastr? reu?ise s? formuleze pān? la cap?t ?i prima īntrebare. 
        - (ei, f?cuse cu privirea) V-a?i decis? 
     Cum īns? soarta nu pare intotdeauna dreapt?, ceea ce fusese spre salvarea noastr? ajunsese s? devin? pierzania lui – hohotul aproape obscen care fusese din p?cate ?i ultimul nostru simultan. 
 
           O perioad? am rezistat eroic asaltului mini-podelor, ea mai greu, dar fiindc? eu nu p?ream s? bag asta de seam?, mi s-a al?turat irepro?abil, f?cānd haz īmpreun?, prin compara?ie, de tot felul de lucruri ?i concepte indigene ?i extra-gene,  pān? ?i de scara aromelor care urcau din pizzele aburinde sau din pahare, dac? sunt spre deliciul gānd?ceilor scoborātori sau spre moartea lor. 
           M? īntrebam oare cine s? fie de vin?, lumina sau aromele?      

            Īn acela?i timp, totu?i, planurile intreb?rilor ?i pove?tilor p?reau s? ias? vertiginos din remiz?, p?rerile asupra aceluia? tip de experien?e divergeau pān? la r?d?cina lor comun?. Credeam c? descālcim un ghem īnf??urat dup? un traseu cunoscut dar descopeream c? nu r?m?sese aproape nicio urm? din cele cunoscute, c? firul fusese īncurcat dup? ritualuri ce p?reau pentru amāndou? o surs? de continu? uimire.   Atunci, nemiloasa observa?ie ?i curiozitate au luat treptat dar ferm locul emo?iei ?i hazului. 

          Īn fa?a mea st?tea un alt om, nou, aproape necunoscut. Sigur pe sine, exuberant, organizat, f?r? expresii care n-au con?inutul unei f?ptuiri, unui folos, un om care pusese un pre? clar pe capul timpului, dornic parc? s? fructifice micrometric orice ?ans? a realit??ii  ivit? īn traiectoria sa. Pentru prima dat? īn acea  sear? am con?tientizat lucid, īn concret, locul, timpul ?i īntāmplarea īn care m? aflu. Dar pān? ?i asta n-a fost pentru c? doream eu ci pentru c? am fost īmpins?, inspirat? s-o fac. 
         Eram fascinat? dar ?i destul de descump?nit?.   
         Prietena ?i  fosta mea vecin? care īmi fusese dat? īn grij? cu lec?iile, cu via?a,  de catre p?rin?i pe parcursul ?ederii lor īn str?in?tate, era cea de la care luam eu acum lec?ii. Trebuia īns? s? fiu sincer? ?i s? recunosc īn mine elevul mediocru, care nu va absolvi niciodat? aceasta scoala, oricāt de buni mi-ar fi profesorii, oricāt de mare ar fi str?dania mea ?i īndemnul lor. Īntre-timp, din cauza gāndurilor asupra penibilului īn care m-am trezit dintr-odat? ?i pe care nu mi l-am recunoscut pān? acum, nu reu?isem s-o mai urm?resc, am tres?rit īns? la plesnetul palmei ei peste antebra?ul meu, pe care c?zuse f?r? s? simt ceva. A rās uitāndu-se la fa?a mea: 
 -       Well, dar ce te-ai speriat a?a?   
            De?i o priveam, pentru o clip? mi-a ap?rut imaginea figurat? a unei c?deri mult mediatizate la vremea aceea, a unei gimnaste rusoaice parc?, la paralele inegale, c?dere care o desp?r?ise definitiv de podium, de fapt īmi ap?ruser? doar m?inile pline de talc trecānd prin alunecare de la o paralel? la alta ?i nu c?derea īn sine, dar stiam despre cine este vorba . 
             A?a erau ?i distan?ele dintre īntreb?rile ?i r?spunsurile noastre, la paralele tot mai inegale. Oare cine s? fie de vin?, continentul sau clima, timpul sau timpurile, lumina sau aromele?
                                    

            Īntr-un tārziu, cānd n-a mai avut resurse pentru haz,  pentru amintiri ?i pentru prezent, ne-am luat paharele ?i ne-am a?ezat la o mas? neluminat?. Aici p?rea un mediu bun pentru nebuloasa constelatie a viitorului. 

-         Acum, c? ?i-ai v?zut cu ochii atinse toate targheturile propuse ?i ai timp pu?in ?i pentru tine, ce-ai vrea s? faci? 
 -         S?-mi g?sesc un romān, s? m? m?rit ?i s? fac 2 copii. 
 -         ?i cam ce ai in vedere? i-am spus cu mali?ie īnfundāndu-mi zāmbetul īntr-un col? de buz? fiindc? īmi  īnchipuiam c? ?i pentru asta, dup? cum vedeam mergānd lucrurile, ar putea s?-?i fi f?cut o analiz? Swot. 
 -         Cum s? fie? Devenise dintr-odat? serioas? ?i  aproape pe ner?suflate dar clar ?i ap?sat īmi spuse mai ales cu ochii ei aprin?i ?i larg deschi?i: 1. bogat (sau m?car cas? īn Romānia), 2. s? aib-un job ca lumea ca s? stea pe propriile picioare, 3.de?tept (m?car o facultate care poate fi echivalat? si-un master) 4. s? ?tie m?car 2 limbi str?ine, 6. s? fie descurc?re? ?i 7. s? fie “de cas?”. 
 -         ?i s? te iubeasc?. 
 -         Da, ?i s?-l iubesc, sure
 -         P?i, n-o s?-l iube?ti dac? īndepline?te toate condi?iile astea?
mar?am crezānd, sperānd īnc? īn acela?i spirit de glum?. 
 -         Ba da. 
 -         E?ti sigur?? 
 -         De ce nu?! 
 -         ?i toate astea, te-ar  face fericit? acum? o īntreb, īn timp ce īn mine cre?tea o temere ca atunci cānd ….[*…]     
-         Da. Cred c? da…normal! pentru prima dat? de cānd vorbeam ī?i scoase privirea dintr-a mea o perioad? mai lung? de timp ?i ?i-o plimb? prin negura copacilor. Revenise cu un gest brusc, printr-o reintoarcere rapid? ?i nea?teptat? a capului (cum v?zusem mai ales la p?s?ri -cānd simt īn apropiere ceva necunoscut) ?i ī?i res?di privirea īntr-a mea, cu o tonic? striden?? a glasului īn semn de repro? fiindc?, cred c? ridicasem u?or o sprāncean?. 
-        Ce, ?i se pare c? cer prea mult, c?-s prea preten?ioas?? Nu crezi c? trebuie s?-mi g?sesc ?i eu pe cineva pe acela?i plan cu mine? Nu crezi c? merit? 
  
            A? fi rās īn alt? īmprejurare, a? fi rās amar īn hohote de ea, de mine ?i de neperspicacitatea mea, de ve?nica naivitate īn fa?a curgerii timpului sau de talentul meu innascut de a m? complica, dac? ar fi fost vorba de altcineva, un cunoscut, un amic, un coleg, orcine altcineva, dar nu, nu de aceast? prieten? din copil?ria ei ?i din adolescen?a mea…
 
         De data asta, a fost rāndul meu s? caut sprijin īn tovar??ele mele, frunzele nedeslu?ite din īntunericul copacilor ?i s? le īmp?rt??esc geam?tul surd al adāncii triste?i care m? p?lise, lor ?i gāndacilor c?z?tori de care rāsesem ?i fa?? de care fusesem atāt de nep?s?toare. 
         Nu i-am r?spuns imediat, abia cānd m-am sim?it īn stare s-o fac, i-am spus īnchizānd la īnceput ochii, fiindc? n-am putut s? o las s? citeasc? ce era īn ei: 
 -         Nuu, mi se pare c? ceri pu?in, prea pu?in, aproape…nimic. 

 
                                                  […] 
 
 
  *

                                             
                                                     
        O rugasem s? m? lase s? cobor din ma?in? ceva mai inainte de cas?, simteam nevoia sa-mi dezmortesc picioarele, s?  merg un timp pe jos ?i s?  caut, s?  reg?sesc sau s? o reconstitui pe ea, pe prietena ?i vecina mea, pe vecinica mea drag?. 

            Un timp n-am putut dar apoi i-am  reg?sit expresia aceea binecunoscut? de mai demult, in care existau tot soiul de mir?ri ?i de nesiguran?e, limpezimea f?r? margini a ochilor ei cruzi care a?teptau numai confirm?ri, īntreb?rile ei eliberatoare ?i prizonieratul lor cānd se īndr?gostise prima oar?,  atacul de panic? cānd a crezut c? r?m?sese ins?rcinat? dup? ce dormise īmbr??i?at? cu el,  bucuria cānd o asiguram c?-i stau atāt de bine rochiile pe care le poart? la īntālnire, chiar ?i palma copil?reasc? pe care mi-a tras-o crezānd c? a? fi putut s?-i fiu vreodat? sau in vreun fel rival? ?i  plānsul acela īn sughituri  care-mi sfā?iase inima, ca mai mereu atunci cānd regreta cāte ceva.
 

         Mi-am luat secven?ele astea din spatele ochilor,  am extras un duplicat al fiin?ei care tr?ia nealterat īn con?tiin?a mea ?i le-am acoperit cu toate tr?irile inimii ei care erau vii īntr-a mea, le-am īnf??urat īntr-o mantie alb? str?lucitoare la care nici nu puteam visa,  i le-am suprapus printr-o aruncare imaginar? peste imaginea vie a celei care era acum, rostindu-i neintrerupt numele, am strāns-o īn bra?e a?a recompus?, ca pentr-un r?mas bun de la u?a altor t?rāmuri, am f?cut semnul crucii ?i i-am zis : te du cu bine, copil al sufletului t?u,  īnapoi, Acas?!                                          

                                               
                                                                                      
 
  
 


 
 
 
                                                                   
 
                                                             
 
                                                               
                                                                         
 
                                                              
Share and Enjoy:


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X