fila dintr-un jurnal in continuum

2 noiembrie 2009
 
[ ..  Scriu ca si cand as fi luat-o de la capat. 
 Si chiar am luat-o de la capat. Am pastrat si am luat cu mine doar ceea ce mi s-a daruit, altceva nu puteam sa iau, iar daca am  luat sigur nu puteam face altfel.
Mai sunt lucruri pe care  nici nu le puteam lua, nici nu puteam sa le las, asa incat se poate spune ca n-am plecat parasind. 
 Nu  suna straniu cuvantul asta?  as fi putut sa spun  ciudat sau bizar, mai potrivit mi s-a parut straniu -  o dat?, pentru ca "straniu", este un cuv. strain, inseamna si -strain- si reprezinta ceva care chiar imi este strain;
a doua, fiindca  ntr-o limba, fie ea si cunoscuta, sunt multe cuvinte care par ca nu descriu doar ceea ce sunt create sa spuna, si chiar in clar-definitivitatea lor simti ca ele, intr-o alta lume a lor, mai au de spus, ceva care nu poate fi descris.
  Asculta si tu cuvantul asta:  a p?-r?-si,  p?-r?-si-re... iti pare un cuvant omenesc? parca ar fi de pe o alta planeta.
E ca si cand  ai privi urma unui pas, ca singur semn cunoscut, care tocmai atinge suprafata prafoasa a unei luni,  iar cand praful starnit s-ar reaseza, nimic nu ar mai trada vreun timp al prezentei lui acolo.]

 

Share and Enjoy:


Comments are closed.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X