Jeanette

28 iulie 2009
 

  

        Stateam la o bere o pizza si-o cafea ntr-o gr?din?, cu o prieten? pe care n-am mai v?zut-o de la sfr?itul copil?riei ei ?i adolescen?ei mele fiindc?  plecase cu p?rin?ii din ?ar?.  Era aproape noapte, iar la lumina veiozelor de pe mese din visinii de deasupra se desprindeau mereu gze ?i gnd?cei, care ne c?deau din cnd n cnd pe unde apucau, prin p?r, pe ceaf?, n farfurii.  
 
            Bucuria revederii ne proiectase parc? ntr-un film cu Pierre Richard . Dialogul se anun?a bogat dac? ar fi putu s? nceap? dar tentativele erau simultane a?a c? ne tot cedam nceputul, ca ?i capetele de propozi?ii care r?mneau abandonate aproape de jum?tate din cauza banalului din cuvinte care nu mai puteau vorbi pentru noi. n pauzele dintre, d?dusem simultane ?i la lip?itul palmelor pe ceaf? ?i o tot ?inusem a?a ntr-o blb? de   neimaginat n vreo cinci rnduri pn? la interven?ia salvatoare a b?iatului cu meniul care  revenise pentru a treia oar?, de data asta cred, hot?rt s? ?i-l ia napoi. El a fost cel care, spre uimirea noastr? reu?ise s? formuleze pn? la cap?t ?i prima ntrebare. 
        - (ei, f?cuse cu privirea) V-a?i decis? 
     Cum ns? soarta nu pare intotdeauna dreapt?, ceea ce fusese spre salvarea noastr? ajunsese s? devin? pierzania lui – hohotul aproape obscen care fusese din p?cate ?i ultimul nostru simultan. 
 
           O perioad? am rezistat eroic asaltului mini-podelor, ea mai greu, dar fiindc? eu nu p?ream s? bag asta de seam?, mi s-a al?turat irepro?abil, f?cnd haz mpreun?, prin compara?ie, de tot felul de lucruri ?i concepte indigene ?i extra-gene,  pn? ?i de scara aromelor care urcau din pizzele aburinde sau din pahare, dac? sunt spre deliciul gnd?ceilor scobortori sau spre moartea lor. 
           M? ntrebam oare cine s? fie de vin?, lumina sau aromele?      

            n acela?i timp, totu?i, planurile intreb?rilor ?i pove?tilor p?reau s? ias? vertiginos din remiz?, p?rerile asupra aceluia? tip de experien?e divergeau pn? la r?d?cina lor comun?. Credeam c? desclcim un ghem nf??urat dup? un traseu cunoscut dar descopeream c? nu r?m?sese aproape nicio urm? din cele cunoscute, c? firul fusese ncurcat dup? ritualuri ce p?reau pentru amndou? o surs? de continu? uimire.   Atunci, nemiloasa observa?ie ?i curiozitate au luat treptat dar ferm locul emo?iei ?i hazului. 

          n fa?a mea st?tea un alt om, nou, aproape necunoscut. Sigur pe sine, exuberant, organizat, f?r? expresii care n-au con?inutul unei f?ptuiri, unui folos, un om care pusese un pre? clar pe capul timpului, dornic parc? s? fructifice micrometric orice ?ans? a realit??ii  ivit? n traiectoria sa. Pentru prima dat? n acea  sear? am con?tientizat lucid, n concret, locul, timpul ?i ntmplarea n care m? aflu. Dar pn? ?i asta n-a fost pentru c? doream eu ci pentru c? am fost mpins?, inspirat? s-o fac. 
         Eram fascinat? dar ?i destul de descump?nit?.   
         Prietena ?i  fosta mea vecin? care mi fusese dat? n grij? cu lec?iile, cu via?a,  de catre p?rin?i pe parcursul ?ederii lor n str?in?tate, era cea de la care luam eu acum lec?ii. Trebuia ns? s? fiu sincer? ?i s? recunosc n mine elevul mediocru, care nu va absolvi niciodat? aceasta scoala, orict de buni mi-ar fi profesorii, orict de mare ar fi str?dania mea ?i ndemnul lor. ntre-timp, din cauza gndurilor asupra penibilului n care m-am trezit dintr-odat? ?i pe care nu mi l-am recunoscut pn? acum, nu reu?isem s-o mai urm?resc, am tres?rit ns? la plesnetul palmei ei peste antebra?ul meu, pe care c?zuse f?r? s? simt ceva. A rs uitndu-se la fa?a mea: 
 -       Well, dar ce te-ai speriat a?a?   
            De?i o priveam, pentru o clip? mi-a ap?rut imaginea figurat? a unei c?deri mult mediatizate la vremea aceea, a unei gimnaste rusoaice parc?, la paralele inegale, c?dere care o desp?r?ise definitiv de podium, de fapt mi ap?ruser? doar m?inile pline de talc trecnd prin alunecare de la o paralel? la alta ?i nu c?derea n sine, dar stiam despre cine este vorba . 
             A?a erau ?i distan?ele dintre ntreb?rile ?i r?spunsurile noastre, la paralele tot mai inegale. Oare cine s? fie de vin?, continentul sau clima, timpul sau timpurile, lumina sau aromele?
                                    

            ntr-un trziu, cnd n-a mai avut resurse pentru haz,  pentru amintiri ?i pentru prezent, ne-am luat paharele ?i ne-am a?ezat la o mas? neluminat?. Aici p?rea un mediu bun pentru nebuloasa constelatie a viitorului. 

-         Acum, c? ?i-ai v?zut cu ochii atinse toate targheturile propuse ?i ai timp pu?in ?i pentru tine, ce-ai vrea s? faci? 
 -         S?-mi g?sesc un romn, s? m? m?rit ?i s? fac 2 copii. 
 -         ?i cam ce ai in vedere? i-am spus cu mali?ie nfundndu-mi zmbetul ntr-un col? de buz? fiindc? mi  nchipuiam c? ?i pentru asta, dup? cum vedeam mergnd lucrurile, ar putea s?-?i fi f?cut o analiz? Swot. 
 -         Cum s? fie? Devenise dintr-odat? serioas? ?i  aproape pe ner?suflate dar clar ?i ap?sat mi spuse mai ales cu ochii ei aprin?i ?i larg deschi?i: 1. bogat (sau m?car cas? n Romnia), 2. s? aib-un job ca lumea ca s? stea pe propriile picioare, 3.de?tept (m?car o facultate care poate fi echivalat? si-un master) 4. s? ?tie m?car 2 limbi str?ine, 6. s? fie descurc?re? ?i 7. s? fie de cas?. 
 -         ?i s? te iubeasc?. 
 -         Da, ?i s?-l iubesc, sure
 -         P?i, n-o s?-l iube?ti dac? ndepline?te toate condi?iile astea?
mar?am creznd, spernd nc? n acela?i spirit de glum?. 
 -         Ba da. 
 -         E?ti sigur?? 
 -         De ce nu?! 
 -         ?i toate astea, te-ar  face fericit? acum? o ntreb, n timp ce n mine cre?tea o temere ca atunci cnd ….[*]     
-         Da. Cred c? danormal! pentru prima dat? de cnd vorbeam ?i scoase privirea dintr-a mea o perioad? mai lung? de timp ?i ?i-o plimb? prin negura copacilor. Revenise cu un gest brusc, printr-o reintoarcere rapid? ?i nea?teptat? a capului (cum v?zusem mai ales la p?s?ri -cnd simt n apropiere ceva necunoscut) ?i ?i res?di privirea ntr-a mea, cu o tonic? striden?? a glasului n semn de repro? fiindc?, cred c? ridicasem u?or o sprncean?. 
-        Ce, ?i se pare c? cer prea mult, c?-s prea preten?ioas?? Nu crezi c? trebuie s?-mi g?sesc ?i eu pe cineva pe acela?i plan cu mine? Nu crezi c? merit? 
  
            A? fi rs n alt? mprejurare, a? fi rs amar n hohote de ea, de mine ?i de neperspicacitatea mea, de ve?nica naivitate n fa?a curgerii timpului sau de talentul meu innascut de a m? complica, dac? ar fi fost vorba de altcineva, un cunoscut, un amic, un coleg, orcine altcineva, dar nu, nu de aceast? prieten? din copil?ria ei ?i din adolescen?a mea
 
         De data asta, a fost rndul meu s? caut sprijin n tovar??ele mele, frunzele nedeslu?ite din ntunericul copacilor ?i s? le mp?rt??esc geam?tul surd al adncii triste?i care m? p?lise, lor ?i gndacilor c?z?tori de care rsesem ?i fa?? de care fusesem att de nep?s?toare. 
         Nu i-am r?spuns imediat, abia cnd m-am sim?it n stare s-o fac, i-am spus nchiznd la nceput ochii, fiindc? n-am putut s? o las s? citeasc? ce era n ei: 
 -         Nuu, mi se pare c? ceri pu?in, prea pu?in, aproape…nimic. 

 
                                                  [] 
 
 
  *

                                             
                                                     
        O rugasem s? m? lase s? cobor din ma?in? ceva mai inainte de cas?, simteam nevoia sa-mi dezmortesc picioarele, s?  merg un timp pe jos ?i s?  caut, s?  reg?sesc sau s? o reconstitui pe ea, pe prietena ?i vecina mea, pe vecinica mea drag?. 

            Un timp n-am putut dar apoi i-am  reg?sit expresia aceea binecunoscut? de mai demult, in care existau tot soiul de mir?ri ?i de nesiguran?e, limpezimea f?r? margini a ochilor ei cruzi care a?teptau numai confirm?ri, ntreb?rile ei eliberatoare ?i prizonieratul lor cnd se ndr?gostise prima oar?,  atacul de panic? cnd a crezut c? r?m?sese ins?rcinat? dup? ce dormise mbr??i?at? cu el,  bucuria cnd o asiguram c?-i stau att de bine rochiile pe care le poart? la ntlnire, chiar ?i palma copil?reasc? pe care mi-a tras-o creznd c? a? fi putut s?-i fiu vreodat? sau in vreun fel rival? ?i  plnsul acela n sughituri  care-mi sf?iase inima, ca mai mereu atunci cnd regreta cte ceva.
 

         Mi-am luat secven?ele astea din spatele ochilor,  am extras un duplicat al fiin?ei care tr?ia nealterat n con?tiin?a mea ?i le-am acoperit cu toate tr?irile inimii ei care erau vii ntr-a mea, le-am nf??urat ntr-o mantie alb? str?lucitoare la care nici nu puteam visa,  i le-am suprapus printr-o aruncare imaginar? peste imaginea vie a celei care era acum, rostindu-i neintrerupt numele, am strns-o n bra?e a?a recompus?, ca pentr-un r?mas bun de la u?a altor t?rmuri, am f?cut semnul crucii ?i i-am zis : te du cu bine, copil al sufletului t?u,  napoi, Acas?!                                          

                                               
                                                                                      
 
  
 


 
 
 
                                                                   
 
                                                             
 
                                                               
                                                                         
 
                                                              

Я выбираю

10 iulie 2009
 

       

                                                         am vrut s? gndesc ca s? scriu ce simt, 
                                 am vru sa simt ca s? scriu ce gndesc

 

  m? uitam n lume.

 ca intr-o fntn?. 
 ?i m-am z?rit ?i pe mine n ea cum st?team acolo ?i m? uitam n sus.
cnd ni s-au ntlnit ochii am ?tiut fiecare ce avem de f?cut. 
 n timp ce eu coboram frnghia ciuturei nspre ea s? se suie, ea mi f?cea semn cu mna s? sar. 
 nici una dintre noi nu-?i putea hot?r singur?, soarta. 
 apoi am v?zut cum apa fntnii ncepe s? se nnegreasc? ?i s? fiarb?. un vuiet surd ?i-un miros fetid de pucioas? se ridica nspre mine. 
 o strigam ?i n-o puteam auzi fiindc? vuietul acelea se desf?cea n zeci de strig?te care-mi cereau s? cobor ct mai repede ciutura n ap? ?i nic?ieri vocea ei. 
     

 

 
 


DMITRI SHOSTAKOVICH – Waltz, 2(from Jazz Suite)

 
 sim?eam frnghia-n mini cum se balanseaz? dintr-o parte intr-alta de zeci de ori, f?r? putin?? de a se indrepta, numai smucituri.

ce puteam s? fac? ? ???????
 
 
 
 
trebuia s? fim mpreun?.
 
 

? ???????

10 iulie 2009

am vrut s? gndesc ca s? scriu ce simt,
am vru sa simt ca s? scriu ce gndesc

m? uitam n lume.

ca intr-o fntn?.
?i m-am z?rit ?i pe mine n ea cum st?team acolo ?i m? uitam n sus.
cnd ni s-au ntlnit ochii am ?tiut fiecare ce avem de f?cut.
n timp ce eu coboram frnghia ciuturei nspre ea s? se suie, ea mi f?cea semn cu mna s? sar.
nici una dintre noi nu-?i putea hot?r singur?, soarta.
apoi am v?zut cum apa fntnii ncepe s? se nnegreasc? ?i s? fiarb?. un vuiet surd ?i-un miros fetid de pucioas?se ridica nspre mine.
o strigam ?i n-o puteam auzi fiindc? vuietul acelea se desf?cea n zeci de strig?te care-mi cereau s? cobor ct mai repede ciutura n ap? ?i nic?ieri vocea ei.


DMITRI SHOSTAKOVICH – Waltz, 2(from Jazz Suite)

sim?eam frnghia-n mini cum se balanseaz? dintr-o parte intr-alta de zeci de ori, f?r? putin?? de a se indrepta, numai smucituri.
ce puteam s? fac? ? ???????
trebuia s? fim mpreun?.

Rastimpul dintre irisi

19 mai 2009
 

Poate roata mare din parc, poate imaginea leag?nului ajuns la bara de sus, gata s? sar? peste capul p?s?rilor, poate vata de zah?r, poate sucul le?ios ?i cafelele b?ute n locul  lichidului c?ruia i-am sim?it acut lipsa f?r? s? ?tiu din ce e f?cut ?i nici cum s-ar fi numit, att doar c?-l ?tiam f?r? s?-l fi b?ut vreodat?,  sau poate numai asta mi ridicase stomacul n gt ca o ghiulea ?i vomitasem. Apa rece, din wc-ul rudimentar cu robinetul direct n p?mnt, mi provocase o stare stranie, o trezire prin lesin, f?r? durere, f?r? bucurie ?i f?r? nimic altceva despre vreo sim?ire.

 mi amintisesc v?rs?tura aceea din copil?rie dup? ce m? d?dusem n leag?nele din parcul cu cinematograf, ?i-un stnjenel crescuse dintre n?stureii de la piept ?io zbughise la s?n?toasa printre cozi uitndu-se cu uimire de sus la rochi?a ro?ie cu buline , la minile care strngeau bine barele de fier ?i ghetele albe care nu m? mai strngeau, ci doar str?luceau. De-atunci n?elesem c? asta-i fericire numai cuvntul nu-l cuno?team nc?.

Fusese pentru prima dat? cnd privisem ciorile rotindu-se dedesubt. 

 Acum p?rea cumva altfel. Ceea ce crescuse n-avea nume, putea fi ?i-un stanjenel crescut deja, fiindc? nu mai exista nicio emo?ie, nicio uimire. Toate p?reau egal ndep?rtate ca ?i mine de mine. ?tiam cum se nume?te, dar nc? nu c? ?i asta poate fi o fericire. 

 Cum pare c? le cuprinzi pe toate ca-ntr-o

palm?

, iar inversarea dimensiunilor te face sa intelegi inutilitatea existentei lor si a oric?ror porniri de cuprindere. E ca o dezintegrare f?r? ?ocul dezintegr?rii, fiindc? lipsesc notiunile. Iar notiunile au rost atata timp cat exista nevoia ca ele sa exprime ceva, indiferent ce n?eles, indiferent  ce sens.

 E ca o umflare a unui vant plin pe dinauntru, iar dinauntrul nu-l mai poti preciza, el pare sferic pentru ca  ai o tendinta instinctiva n invelis, de raportare la o curprindere sau o excludere , dar lipsind orice forma, ?i sfericul lipseste, fara sa-?i lipseasc?, f?r? s? te fac? s?-i lipse?ti, un con?inut dintr-o con?inere.

           

Oare acolo-aici ( sau cum as putea sa-i spun?) n muzica t?cerii sau mai bine, n t?cerea muzicii? 

Oare de ce s? exprim acum muzica asta?

Nevoia no?iunii de armonie sau dizarmonie apare numai de la dou? note n sus.

 

Fericirile sunt desprinderi.

 

?i-apoi nu toate fericirile se termin? prin vom?. Altele de-abia de acolo ncep.  

?i nu conteaz? cum ncep ?i cum se sfr?esc ci cum exi?ti n r?stimpul dintre ele.  
Acesta-i r?stimpul, de care-?i vei aminti.

Din ce-?i vei  aminti va cre?te un alt iris, cu un lujer mereu mai nalt.


Rastimpul dintre irisi

19 mai 2009
 

Poate roata mare din parc, poate imaginea leag?nului ajuns la bara de sus, gata s? sar? peste capul p?s?rilor, poate vata de zah?r, poate sucul le?ios ?i cafelele b?ute n locul  lichidului c?ruia i-am sim?it acut lipsa f?r? s? ?tiu din ce e f?cut ?i nici cum s-ar fi numit, att doar c?-l ?tiam f?r? s?-l fi b?ut vreodat?,  sau poate numai asta mi ridicase stomacul n gt ca o ghiulea ?i vomitasem. Apa rece, din wc-ul rudimentar cu robinetul direct n p?mnt, mi provocase o stare stranie, o trezire prin lesin, f?r? durere, f?r? bucurie ?i f?r? nimic altceva despre vreo sim?ire.

 mi amintisesc v?rs?tura aceea din copil?rie dup? ce m? d?dusem n leag?nele din parcul cu cinematograf, ?i-un stnjenel crescuse dintre n?stureii de la piept ?io zbughise la s?n?toasa printre cozi uitndu-se cu uimire de sus la rochi?a ro?ie cu buline , la minile care strngeau bine barele de fier ?i ghetele albe care nu m? mai strngeau, ci doar str?luceau. De-atunci n?elesem c? asta-i fericire numai cuvntul nu-l cuno?team nc?.

Fusese pentru prima dat? cnd privisem ciorile rotindu-se dedesubt. 

 Acum p?rea cumva altfel. Ceea ce crescuse n-avea nume, putea fi ?i-un stanjenel crescut deja, fiindc? nu mai exista nicio emo?ie, nicio uimire. Toate p?reau egal ndep?rtate ca ?i mine de mine. ?tiam cum se nume?te, dar nc? nu c? ?i asta poate fi o fericire. 

 Cum pare c? le cuprinzi pe toate ca-ntr-o

palm?

, iar inversarea dimensiunilor te face sa intelegi inutilitatea existentei lor si a oric?ror porniri de cuprindere. E ca o dezintegrare f?r? ?ocul dezintegr?rii, fiindc? lipsesc notiunile. Iar notiunile au rost atata timp cat exista nevoia ca ele sa exprime ceva, indiferent ce n?eles, indiferent  ce sens.

 E ca o umflare a unui vant plin pe dinauntru, iar dinauntrul nu-l mai poti preciza, el pare sferic pentru ca  ai o tendinta instinctiva n invelis, de raportare la o curprindere sau o excludere , dar lipsind orice forma, ?i sfericul lipseste, fara sa-?i lipseasc?, f?r? s? te fac? s?-i lipse?ti, un con?inut dintr-o con?inere.

           

Oare acolo-aici ( sau cum as putea sa-i spun?) n muzica t?cerii sau mai bine, n t?cerea muzicii? 

Oare de ce s? exprim acum muzica asta?

Nevoia no?iunii de armonie sau dizarmonie apare numai de la dou? note n sus.

 

Fericirile sunt desprinderi.

 

?i-apoi nu toate fericirile se termin? prin vom?. Altele de-abia de acolo ncep.  

?i nu conteaz? cum ncep ?i cum se sfr?esc ci cum exi?ti n r?stimpul dintre ele.  
Acesta-i r?stimpul, de care-?i vei aminti.

Din ce-?i vei  aminti va cre?te un alt iris, cu un lujer mereu mai nalt.


Stie cineva?

13 aprilie 2009
 
Dati-mi o mana de ajutor!
 
Poate cineva sa-mi explice :
1.  dac? stergerea unei adrese de e-mail este usor de facut de catre orice fel de hacker , necunoscand parola dar cunoscand e-mailul?
2. in cazul in care nu cunoaste e-mailul intreg, il poate afla stiind numai o parte a lui?

Stie cineva?

13 aprilie 2009
 
Dati-mi o mana de ajutor!
 
Poate cineva sa-mi explice :
1.  dac? stergerea unei adrese de e-mail este usor de facut de catre orice fel de hacker , necunoscand parola dar cunoscand e-mailul?
2. in cazul in care nu cunoaste e-mailul intreg, il poate afla stiind numai o parte a lui?

Revolutia moldovenilor are “mamă şi tată”

9 aprilie 2009
 Nu cred in nicio revolutie naturala, nu acum, nu in aceasta era.

Copiii. Mereu mas? de manevr? folosi?i pe post de imagine, ntre dou? abuzuri .

Ce-i mai r?u, e c? ei habar n-au c?  puritatea e tocmai pre?ul pe care-l vor pl?ti pentru a cump?ra nu libertatea ci viitoarea cupiditate.  

 

 
 Mai bine ar sta toti locului, in s?r?cie, in asuprire ?i lipsi?i de speran?a de a le nlocui deocamdat?. M?car a?a ?i cunosc du?manii ?i nu vor face voia altora, necunoscu?i.
Asta, cred c? i-ar p?zi cel mai bine de cea mai mare nchisoare, s?r?cie ?i asuprire, de cele mai mari neadev?ruri  ?i de cea mai mare lips? de speran??, Lipsa de speran??,  n libertate.
Iar n alt? ordine de idei, abia reg?sindu-?i mult rvnita identitate na?ional?, o vor pierde cu adev?rat cand vor vedea ce-a ajuns.
Numai  c? atunci cand vor vedea va fi prea tarziu, pentru c? vor fi deja "asimila?i".
Dar asta este cumva, n Mersul Lucrurilor, fiindc? dintre ei to?i,  nu vor mai r?mne dect copiii dintre copii.
Iar ace?tia Copii se vor chema. 
 
 

Revolutia moldovenilor are “mamă şi tată”

9 aprilie 2009
 Nu cred in nicio revolutie naturala, nu acum, nu in aceasta era.

Copiii. Mereu mas? de manevr? folosi?i pe post de imagine, ntre dou? abuzuri .

Ce-i mai r?u, e c? ei habar n-au c?  puritatea e tocmai pre?ul pe care-l vor pl?ti pentru a cump?ra nu libertatea ci viitoarea cupiditate.  

 

 
 Mai bine ar sta toti locului, in s?r?cie, in asuprire ?i lipsi?i de speran?a de a le nlocui deocamdat?. M?car a?a ?i cunosc du?manii ?i nu vor face voia altora, necunoscu?i.
Asta, cred c? i-ar p?zi cel mai bine de cea mai mare nchisoare, s?r?cie ?i asuprire, de cele mai mari neadev?ruri  ?i de cea mai mare lips? de speran??, Lipsa de speran??,  n libertate.
Iar n alt? ordine de idei, abia reg?sindu-?i mult rvnita identitate na?ional?, o vor pierde cu adev?rat cand vor vedea ce-a ajuns.
Numai  c? atunci cand vor vedea va fi prea tarziu, pentru c? vor fi deja "asimila?i".
Dar asta este cumva, n Mersul Lucrurilor, fiindc? dintre ei to?i,  nu vor mai r?mne dect copiii dintre copii.
Iar ace?tia Copii se vor chema. 
 
 

Proiecţii II

23 martie 2009
 
Am avut mereu n mine frica de spa?ii nguste ?i nu de pu?ine ori am privit cu panic? zborul unei vr?bii  intrate din gre?eal? pe un ochi de fereastr? ntr-o nc?pere sau al unei mu?te prins? ntre dou? geamuri ?i am tr?it starea ingrat? a privitorului, p?rta? inopinat, nevinovat la nceput.
Voi fi nevinovat ?i la sfr?it? Oare ce aveam s? aleg? postura unui monstru- eliberator de circumstan??, cea a unui filosof cinic sau a unui blb nendemnatic ?i ridicol?
Postura asta ingrat? nu se trage numai ns? de aici, ci mai ales din aceea n care e?ti n ambele perspective, cea n care e?ti privit ?i cea de privitor, cea de urm?rit ?i de urm?ritor.
De cte ori nu i-am strigat copil fiind, s? n?eleag? c? de?i-i apar ntr-o ipostaz? nsp?imnt?toare, ca o ncununare a unui r?u absurd, neverosimil,  pe care nu-l  n?elege acum, nu vreau dect s-o eliberez. Oare nu de asta sunt acolo, pentru c? v?d, simt, ?tiu cum ?i pot?
Sau nu e dect o ntmplare? Tu musc?, po?i r?mne aceea?i zburnd pe lng-o alt? musc? prins? ntr-un pahar cu
gura-n jos?  
Nici eu, o alt? musc?, ceva mai mare. ?i ntmplarea asta poate totusi nu-i o ntmplare.
Nici una nu vom mai fi la fel…
 
A?a am n?eles nevoia de a crede c? atunci cnd intri undeva c? vrei sau f?r? s? vrei, cnd intri undeva cu voie sau de nevoie ?i te treze?ti c? nu mai exist? nicio u??, nici un ochi de geam care s? poat? fi deschis, c? po?i sc?pa mai devreme sau mai t?rziu , c? po?i ie?i, c? po?i fugi dac? asta vrei, dac? ai nevoie de asta, dac? ns??i esen?a ta e libertatea asta. 

 
Nu am stat s? m? ntreb de ce cu toat? frica mea de spa?ii nguste ?i mpotriva ei am c?utat de multe ori ns? un loc al meu, fie ct de mic, fie ct de ngust, un ungher n care s? nu p?trund? nimeni, in care s? nu m? strige nimeni pe un nume pe care nu-l cunosc, n care nici eu s? nu m-ating ci doar s? zac ca o prad? descoperit? ?i f?r? team? n fa?a lucrurilor care nu se v?d ci doar se simt, se percep, se viseaz? ?i totu?i,  n care eu s? fiu cel care intr?, eu s? fiu cel care descoper?, eu s? fiu cel care-?i alege visele.
 
?i c? e vital s? nu renun? niciodat? ?i cu niciun pre? la perspectiva asta. 
 
 
 
 
Perspectiva  f?r? cercuri concentrice, doar n spiral?.
 
 
 
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X